Muntele are leac pentru toate bolile!

Cura de altitudine e o sursă de sănătate pentru bolnavi, dar şi pentru cei care vor să-şi fortifice organismul

Muntele este un factor de călire a organismului, de profilaxie a multor boli şi chiar de vindecare a lor. Aduce beneficii sănătăţii generale, în special celei psihice. Medicina alopată, dar şi cea naturistă, au descoperit virtuţile tămăduitoare ale climatului montan. Aerul de munte este intens ionizat, curat şi extrem de benefic suferinzilor de afecţiuni respiratorii. Muntele e un cadru ideal de mişcare, indiferent de vîrstă mersul pe jos revitalizează organismul, îl curăţă de deşeuri şi optimizează activitatea organelor interne. Ciripitul păsărilor, mirosul de răşină, apa pură, liniştea înălţimilor sînt atît de benefice, încît muntele este considerat factor de longevitate. Şi cum munţii sînt la doi paşi de Braşov, puteţi oricînd să vă încărcaţi de energie şi sănătate prin drumeţii pe cărări de munte. Înainte de a porni pe munte însă, e bine să facem un control medical, pentru a şti care sînt indicaţiile şi contraindicaţiile unei astfel de terapii complexe, care îmbină factorii de climă cu cei alimentari, exerciţiul fizic şi relaxarea psihică. Trebuie ştiut că, în munţi, la fiecare 100 de metri pe verticală, temperatura aerului scade cu 5 grade iarna şi 7 grade vara, iar presiunea atmosferică a aerului scade cu 10-12 cm Hg.

Sursă de longevitate

Măcar la sfîrşitul săptămînii ar trebui să ne bucurăm de avantajele climatului natural asupra propriului organism. Înainte de a porni pe munte însă, e bine să facem un control medical, pentru a şti care sînt indicaţiile şi contraindicaţiile unei astfel de terapii complexe, care îmbină factorii de climă cu cei alimentari, exerciţiul fizic şi relaxarea psihică. Efectele sînt deosebite, drumeţia pe munte reface forţele şi creşte capacitatea de muncă, iar frumuseţile decorului montan, indiferent de anotimp, oferă trăiri unice, care elimină stresul. Trebuie ştiut că, în munţi, la fiecare 100 de metri pe verticală, temperatura aerului scade cu 5 grade iarna şi 7 grade vara, iar presiunea atmosferică a aerului scade cu 10-12 cm Hg. Pe lîngă aceste modificări, radiaţiile solare, mişcarea aerului şi vegetaţia montană formează un complex de factori biometeorologici care îşi pun amprenta asupra organismului uman. De aceea, este bine să ştim de la specialist pînă la ce înălţime putem urca pentru a ne revitaliza, şi nu a transforma ascensiunea în factor de risc.

Aerul, un medicament complex

Mirosul specific al pădurilor de conifere e extrem de benefic pentru sănătate. Aromele muntelui sînt substanţe provenite din vegetaţie şi au rolul de a o proteja de dăunători. Se numesc fitoncide. Practic, aerul cu fitoncide e încărcat de medicamente. Aşa se explică de ce persoanele bolnăvicioase, sensibile, atunci cînd ajung la munte îşi revin văzînd cu ochii, iar organismul inhalează substanţe care combat bacteriile, virusurile, ciupercile parazite. Aerul din preajma fîneţelor şi pajiştilor înflorite este stimulent hormonal, revigorant, şi se spune că întinereşte. Ionii negativi sînt molecule de oxigen din aer care au căpătat sarcină electrică negativă. Au viaţă foarte scurtă, de numai un minut, şi au fost supranumiţi şi vitaminele aerului, deoarece stimulează şi armonizează majoritatea proceselor vitale, dar şi pe cele din sfera psihicului şi a emoţionalului. În prezenţa acestor ioni, sistemul imunitar este extrem de activ, asimilaţia se reglează de la sine, circulaţia sanguină se intensifică, în timp ce procesele de regenerare sînt stimulate. Pe crestele înalte de munte, mai ales acolo unde sînt păduri de brad, lîngă cascade, concentraţia de ioni negativi creşte pînă la 4.000/cm3. În prezenţa acestor ioni, sîntem mai bine dispuşi, mai atenţi, mai vigilenţi, mai creativi.

Oxigenare din plin

Carpaţii fiind acoperiţi cu păduri, compoziţia aerului din zona lor variază foarte mult. De la ora 10,00 şi pînă seara, aerul este foarte bogat în oxigen. Prin urmare, în această perioadă, chiar şi respirînd normal, oxigenarea va fi mult mai intensă. Practic, avem parte de aşa-zisa oxigenoterapie. Mai ales în timpul ascensiunilor montane, cînd respiraţia este mai intensă, această oxigenare va fi extraordinar de bună. Aportul suplimentar de oxigen va determina o întărire a sistemului imunitar, o intensificare a proceselor de digestie şi eliminare, o echilibrare endocrină. De asemenea, vom căpăta tonus psihic şi mental şi vom avea spontan o stare de bună dispoziţie şi vioiciune. Seara, mai ales după ora 22,00, în preajma pădurilor de munte creşte conţinutul de dioxid de carbon în detrimentul celui de oxigen. Consecinţa va fi respiraţie amplă şi mai regulată, un fel de gimnastică respiratorie spontană. Va apărea şi o stare de relaxare şi somnolenţă.

Băi de soare

Baia de aer se face exact ca cea de apă, în costum de baie, aşa încît o suprafaţă cît mai mare a corpului să intre în contact direct cu aerul. Durata e de 15-30 de minute, timp în care vom sta în picioare, aşa încît briza montană să ne cuprindă cît mai bine. Efectele sînt uimitoare, mai ales pentru cei care au probleme de circulaţie sau dermatologice. Aerul de munte, mai ales cel din preajma torentelor de munte şi a cascadelor, intens ionizat negativ şi răcoros, bogat în oxigen, stimulează circulaţia sanguină, face ca infecţiile cutanate să se retragă, creşte rezistenţa naturală a organismului la variaţiile de temperatură. Arsurile, de exemplu, se vindecă de două ori mai repede în zonele intens ionizate negativ, iar pericolul de infecţie scade considerabil, în timp ce cicatrizarea este mai estetică. Soarele de munte este foarte puternic, mai ales în ultimul deceniu, de cînd pătura de ozon s-a redus. Se recomandă ca plaja să se facă din mers sau în picioare, aşa încît razele soarelui să atingă corpul oblic, pentru ca efectul să fie moderat. Orele ideale sînt între 9-11 şi 17-19, cînd soarele este mai blînd. Pe lîngă bronzul de munte, care este extrem de rezistent, baia de soare elimină din surplusul de greutate, întăreşte oasele şi dantura, măreşte rezistenţa pielii la infecţii.

O oază de linişte

Lumina din zonele de munte este un factor terapeutic pe care foarte puţini îl cunosc. Oamenii de ştiinţă au observat că pe pielea umană există mii de terminaţii nervoase fotosensibile. Atunci cînd sînt expuse la lumină puternică, cum este cea de la munte în zilele senine, stimularea acestor receptori ne face să fim tonici, creativi, plini de viaţă. Mersul prin pădure, unde luminişurile alternează cu zonele întunecoase, e un adevărat duş scoţian de lumină, care ne scoate din amorţeală. În sfîrşit, muntele oferă o benefică terapie prin tăcere atît de necesară celor ce trăiesc în aglomeraţii urbane. Liniştea pădurii reglează procesele nervoase, face somnul odihnitor, calmează procesele mentale şi emoţiile. Persoanele surmenate, expuse la stres intens, care se confruntă cu stări de nelinişte, nervozitate ori iritare, ar trebui să încerce efectele binefăcătoare ale liniştii muntelui.

Aerosoli naturali

La munte, putem beneficia de aerosoli naturali. E vorba de acei aburi care se ridică vara deasupra pădurilor de brad, pin sau molid. Sînt de fapt uleiuri volatile, eliberate în cantităţi impresionante în atmosferă. Pe micile particule de ulei volatil se condensează o peliculă fină de apă, iar acest amestec capătă o sarcină electrică, cu efect dinamizant, Aerosolii, ajunşi în plămîni şi în arborele bronşic, străbat rapid straturile superficiale şi pătrund în profunzime. Ei sînt un adevărat elixir pentru cei sensibili la răceli şi care pe perioada anotimpului rece au permanent probleme respiratorii. Aerosolii din zona de munte au, de asemenea, efecte calmante, revigorante, avînd o acţiune extrem de binefăcătoare asupra persoanelor stresate, surmenate intelectual, obosite. Dintre afecţiuni, aerosolii sînt extrem de eficienţi în tratarea astmului bronşic, în formele alergice (cei din pădurile de brad şi pin), a bronşitei cronice, a pneumoniei recidivante şi a TBC-ului, rinitei, sinuzitei, amigdalitei.

Ulcerul se tratează la 600 de metri

Între 300-400 m şi 600-800 m este climatul de podiş şi deal care este blînd, sedativ. De aceea, e recomandat în tratarea nervozităţii, insomniei, gastritei hiperacide şi a ulcerului, hipertiroidiei în fază incipientă. S-a observat o reducere a frecvenţei crizelor de litiază biliară şi renală. Staţiuni unde puteţi beneficia de aceste efecte sînt Băile Herculane, Borsec, Olăneşti, Sovata, Călimaneşti-Căciulata. La poalele munţilor, la 600-800 m, se constată o liniştire a psihicului, asimilaţia organismului fiind foarte bună. Între 500-600 m şi 800-1.200 m, se află climatul subalpin, care este ceva mai rece, dar are efecte tonifiante şi stimulante remarcabile. Este indicat persoanelor obosite, astenice, care au nevoie de regivorare rapidă. Dintre boli, aici se vindecă cele pulmonare (bronşită, astm, TBC), anemia, hipertensiunea în fazele incipiente, ulcerul gastric în faza nedureroasă. Staţiunile Poiana Braşov, Sinaia, Buşteni, Cheia, precum şi oraşele Cîmpulung Muscel şi Braşov beneficiază de acest tip de climat, care este însă contraindicat în afecţiunile cardiace grave, în faza acută a bolilor gastrice, biliare, renale, precum şi a celor cu manifestari febrile.

La 1.200 de metri se vindecă TBC-ul

Dacă urcaţi pînă la 1.200 de metri, veţi beneficia de ameliorări a mai multor disfuncţii: stări nevrotice, anemii uşoare, afecţiuni pulmonare, hipertiroidie, convalescenţă. Totuşi, simpla expunere la o astfel de altitudine nu este suficientă pentru a obţine efectele dorite. Este necesar un program de activitate fizică, cuprinzînd alergări, mers zilnic pe jos (1-2 ore), gimnastică şi jocuri sportive. Între 1.200-1.800 m este climatul alpin specific Munţilor Bucegi, Piatra Craiului, Ceahlău, Făgăraş, Rodnei, Retezat, Piatra Mare, Lacul Roşu. Aceste altitudini sînt contraindicate persoanelor cu astm bronşic. În schimb, celor anemice, suferinde de TBC sau de infecţii pulmonare recidivante, astenice, care nu au un somn odihnitor, anxioase, acest climat le prieşte. La o altitudine de peste 1.500 m, chiar şi cei sănătoşi obosesc, iar celor care suferă de hipertensiune arterială, nevroză, insuficienţă hepato-renală, stare febrilă, le este interzisă o astfel de ascensiune. Climatul alpin acţionează benefic şi pentru cei bolnavi de tuberculoză osteoarticulară, ganglionară, precum şi în cea pulmonară, dacă leziunile sînt pe cale de vindecare, rahitism, astm bronşic, anemiile feriprive, sechelele după pleurezii sau pneumonii. Cura montană de altitudine mică nu e indicată copiilor sub 3 ani, chiar dacă sînt sănătoşi.

Supraponderalii să urce cît mai sus

Peste 1.800 m, climatul devine foarte aspru, fiind contraindicat persoanelor bolnave. Pentru cei sănătoşi, se dovedeşte un mijloc de călire extraordinar. În acest climat se pregătesc sportivii de performanţă, persoanele care vor să elimine rapid consecinţele sedentarismului şi să-şi recîştige tonusul. Puteţi beneficia de acest climat la cabanele din Munţii Făgăraş, Bucegi, Caraiman, Ceahlău, Piatra Mare. Oamenii de ştiinţă au descoperit că, la înălţimi de peste 1.800 m, slăbim foarte uşor, iar organismul cunoaşte procese de fortificare extrem de intense. Cura montană la altitudini de 1.800-2.400 m este indicată pentru persoanele care suferă de obezitate fără componentă endocrină, anemii primare, hipotiroidism. Dar e contraindicată celor bolnavi de orice boală cardiacă, reumatism, afecţiuni neuropsihice şi boli endocrine. Copiilor de 5-6 ani le e interzisă.

Echilibru în mijlocul naturii

Altitudinea stimulează arderile metabolice interioare şi creşte pofta de mîncare. Favorizează creşterea frecvenţei respiratorii, iar atunci cînd există şi scădere barometrică, prin scăderea concentraţiei de oxigen este stimulată înmulţirea globulelor roşii, benefică în convalescenţe şi anemii. Uscăciunea aerului, transparenţa aerului, verdele pădurilor, seninul cerului, abundenţa radiaţiilor ultraviolete în condiţii cînd soarele este mai slab, cum e cel de altitudine, sînt tot atîtea motive pentru a frecventa o staţiune de munte. Climatul de munte, tonic stimulant, elimină stresul, determinînd mobilizarea mecanismelor de adaptare. Se produce o echilibrare a activităţii sistemului nervos central şi vegetativ, sînt stimulate hematopoieza şi procesele imunobiologice. Parfumul degajat de florile de munte stimulează şi revigorează întregul organism. Sănătoşi, convalescenţi sau bolnavi, oamenii fac bine alegînd să meargă pe munte.

Terapia cu arbori

* Muntele înseamnă pădure, iar fiecare specie de copac are un anumit efect asupra organismului. Cercetările ultimilor ani au arătat că tratarea bolilor cu ajutorul dendroterapiei (terapie prin intermediul copacilor) are efecte benefice asupra sănătăţii. Iată care sînt acestea:
– Mesteacănul – alungă stresul.
– Stejarul – nu e recomandat celor iritaţi, nervoşi.
– Pinul – preia orice depresie, şoc emoţional.
– Arţarul – relaxează şi armonizează întregul organism.
– Frasinul – stimulează reculegerea şi meditaţia.
– Castanul sălbatic – stimulează imaginaţia
– Teiul – dă senzaţia de pace interioară
– Salcia – alungă durerile de cap.
– Plopul – alungă oboseala.
– Plopul tremurător – alungă durerea de măsele.
– Arinul ne scapă de crize biliare.

Medicamentele copacilor

* – Pinul. Mugurii expectoranţi sînt utilizaţi la fabricarea medicamentelor pentru căile respiratorii. Extractele din răşini sînt eficace contra reumatismului, gutei şi a bolilor de piele. Conurile verzi şi acele se găsesc ca extracte în numeroase săruri de baie.
* – Ulmul. Este bun contra afecţiunilor pielii. Frunzele sale au putere cicatrizantă şi antiinflamatoare. A doua scoarţă, recoltată primăvara de pe ramurile tinere are calităţi astringente şi e recomandată pentru tratarea dermatrozelor şi reumatismului.
* – Mesteacanul. Seva este folosită în Suedia la fabricarea de zahăr şi vin. În Rusia se prepară bere, în Franţa vin spumos. Scoarţa sa este febrifugă, diuretică şi stimulează digestia. Infuziile din frunze de mesteacăn sînt eficace contra gutei, reumatismului şi calculilor renali, mugurii activează secreţia biliară.
* – Frasinul. Sub formă de infuzie, tratează reumatismul articular, guta şi colicile renale. Seminţele sînt renumite pentru calitatea diuretică, iar scoarţa ramurilor este febrifugă.
* – Castanul. Din făina de castane se fabrică pîine. Frunzele au acţiune sedativă asupra organelor respiratorii şi pot vindeca bronşitele şi reumatismul. Folosită ca infuzie, scoarţa sa are proprietatea de a scădea temperatura. Castanul prezintă proprietăţi bacteriostatice.
* – Stejarul. Frunzele, ghindele, scoarţa sînt bogate în substanţe active şi au proprietăţi astringente şi tonice. Se foloseşte contra diareei, dizenteriei, hemoragiilor. Pudra de scoarţă opreşte hemoragiile nazale.
* – Teiul. Este un bun depurativ. Efectele sale hipotensive şi antispastice realizează un excelent remediu contra stresului şi oboselii. Bebeluşilor prea neliniştiţi li se fac chiar băi cu tei. Pe timpul iernii, florile sale sînt utile în cazul gripei şi durerilor sciatice.
* – Salcia. Salicina conţinută de frunzele şi scoarţa sa este precursorul aspirinei de astăzi. Reduce febra şi durerea de cap. Mugurii au efect sedativ.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>